nu vreau sa revin cu subiectul suferinta post relatie si cine sufera mai mult, barbatul sau femeia, dar va recomand sa vedeti piesa : "umbre de lumina" a lui razvan mazilu...
one man show, incepe cu un monolog: " astazi nu ne iubim, nu ne dorim, ne despartim, cum se desparte apa de uscat", urmat de dans sobru, obscuritate si expresivitate dura a suferintei, cu motivele purificatoare alea marii, apoi imagini ale cuplului complet  si implinit din trecut si poza dura a prezentului in criza si nostalgia in acelasi timp si culmineaza cu cosmarul intr-o scena dura pana la sange.
finalul, desi despartirea era iminenta, are un moment de nostalgie in care el alerga spre a o prinde, dar efortul era in zadar si arata clar ca nu isi mai dorea!
sunt prea multe se spus si nu am pretentia ca ma pricep la scris sa descriu ce am vazut si simtit, de aceea va las pe voi sa mergeti la odeon.